La începutul secolului trecut brandingul trebuia să răspundă la o singură întrebare pusă de consumator:
– Ce este acest produs?
La începutul anilor 1950 această întrebare s-a transformat în:
– La ce foloseşte acest produs?
Odată cu sfârşitul anilor 1980, întrebarea a devenit
- Ce satisfacţii oferă acest produs?
Azi, mai mult ca oricând, într-o lume globalizată, brandingul creează grupuri de consumatori. Ne identificăm, de fiecare data, prin ceea ce consumăm. Suntem ceea ce consumăm. Întrebarea se adresează azi în sens invers. Consumatorul este cel care trebuie să răspundă “Cine Esti? Sau, spune-mi ce consumi pentru aţi spune Cine Eşti!” Apartenenţa la un grup social este evidenţiată şi prin brandurile pe care le folosim. Costumul Armani, pantofi Bally, cămaşa Christian Lacroix, ceasul Rolex sunt elemente ale unui anumit statut social şi garanţia unei imagini personale bine conturate.
Sunt oameni care pentru a cumpăra pachetul de Marlboro sunt dispuşi să meargă pe jos mai mult de un 1km, sau alţii care pentru un bilet la concertul Taylor Swift aşteaptă ore în şir. Sunt oameni pentru care motocicleta lor HarleyDavidson a căpătat valoarea unui membru al propriei familii. Sunt oameni care nu pot face un pas fără a fi încălţaţi cu patofi Bally. Ce se întâmplă? Sunt oameni aceştia subiectivi? Sunt ei oare victime ale manipulării prin publicitate? De ce este atat de important un produs în raport cu celelalte. Ce îl face pe un individ să nu accepte nici un “înlocuitor” pentru produsul preferat? Raspunsul este simplu! Încrederea, certitudinea că acel produs (şi nu altul) îi poate oferi satisfacţia deplină. Pentru ei acel produs este unic, este cel mai bun şi mai ales nu poate fi înlocuit!! Asta este până la urmă chintesenţa unui brand valoros. Este unic şi ... de neînlocuit! Dar brandul are şi o funcţie psiho-socială importantă. Ne poziţionează şi ne asigură un anumit statut social, transferând toate valorile cu care este creditat spre consumator.
